Ce este inozitolul?

Inozitolul este o moleculă naturală care se găsește în fosfolipidele membranelor celulare, în lipoproteinele plasmei și, sub formă de inozitol-fosfați, în nucleul celulelor.

Pentru că atunci când vorbim despre inozitol ne referim de fapt la un grup de nouă stereoizomeri diferiți, ar fi mai corect să folosim pluralul - inozitoli.

Însă, termenul de inozitol este în general utilizat pentru a face referință la cel mai biodisponibil tip dintre stereoizomeri, mio-inozitolul. Prin biodisponibil se înțelege cantitatea de substanță activă eliberată și absorbită în organism, care ajunge la locul de acțiune și își manifestă efectul biologic.


Unde se găsește în natură?

Inozitolul se regăsește în legume:

  • fasole verde;

  • mazăre;

  • sparanghel;

  • morcovi, o sursă cu adevărat bogată.

Este prezent, de asemenea, și în fructe, precum:

  • mere;

  • pere;

  • cireșe;

  • roșii.

Alte localizări ale inozitolului:

  • În porumb, ovăz și alte cereale, acesta face parte din componența lecitinelor.

  • În țesuturile animale, mio-inozitolul este prezent în principal sub formă liberă sau sub formă de fosfatidilinozitol (PI).

  • Țesuturile, cum sunt creierul și mușchii, conțin o mulțime de astfel de stereoizomeri.

  • Cantități uriașe de mio-inozitol pot fi depistate și în spermă, ovocite și embrioni în primele etape ale dezvoltării embrionare.

 

Care este diferența între mio-inozitol și d-chiro-inozitol?

Aproape de mio-inozitol putem găsi și d-chiro-inozitol. Ambii, sub forma inozitolo-fosfoglicanilor, sunt „cei de-ai doilea mesageri” ai insulinei.

Cu toate acestea, chiar dacă funcțiile lor biologice pot fi adesea confundate, trebuie amintit că mio și d-chiro au roluri diferite în organism.

Mio-inozitolul este implicat în utilizarea transportoarelorși în absorbția celulară a glucozei, pe când D-chiro-inozitol este implicat în metabolismul glucozei și depozitare sub formă de glicogen.
Mio este sintetizat endogen, adică în interiorul organismului, din glucoză 6-fosfat și este încorporat în membrana celulară sub formă de fosfatidilinozitol fosfat. În plus, este transformat în D-chiro-inozitol de către o enzimă, epimeraza, care este dependentă de insulină.

Mio reglează activitatea mai multor hormoni precum insulina, hormonul tiroidian (TSH) și hormonul foliculostimulant (FSH).


În general, D-chiro-inozitolul este mai puțin abundent în natură decât mio-inozitolul. Poate fi găsit în concentrații mari în țesuturile care stochează glicogenul și care trebuie să conserve energia: practic, în țesutul adipos și ficat!


D-chiro este implicat în sinteza androgenilor insulino-dependenți și acționează ca modulator al aromatazei.


Beneficii și funcții în organism ale inozitolului

Astăzi, terapia cu mio-inozitol reprezintă o terapie sigură și eficientă datorită provenienței sale de origine naturală. Aceasta este din ce în ce mai des recomandată și aplicată.

Iată câteva dintre cele mai importante exemple:

  • Deoarece un nivel prea ridicat de hormoni androgini (T)  la femei se produce din cauza scăderii sensibilității la insulină, mio-inozitolul, prin funcția sa de reglare a activității insulinei, reușește să crească sensibilitatea, îmbunătățind funcția ovariană și reducând hiperandrogenismul. Astfel, în SOPC, administrarea mio-inozitolului a condus la remisiunea simptomelor și reducerea secreției de hormoni masculini, diminuând riscul apariției bolii.

  • Prin funcția ce ține de „al doilea mesager al FSH”, mio-inozitolul este eficient în restabilirea raportului FSH / LH și în a restabili regularitatea ciclului menstrual.

  • Conform unui studiu, în circa 40% din cuplurile cu probleme de fertilitate, cauza este atribuită, la bărbați, producției scăzute de spermă și a motilității perturbate a spermei. Pe scurt, s-a demonstrat că, mio-inozitolul reduce prezența fibrozei amorfe și este capabil să regleze proprietatea osmotică a lichidului seminal. La bărbații cu un nivel scăzut de mio-inozitol,administrarea acestuia a îmbunătățit, potrivit rapoartelor, motilitatea și numărul de spermatozoizi. La femei, de asemenea, a îmbunătățit calitatea ovocitului și a embrionului.De aceea, mio-inozitolul poate fi luat în considerare în cadrul tratamentelor pentru fertilitate.

  • Mai mult, mio-inozitolul produce o creștere a sensibilității receptorului serotoninei, cunoscut ca hormonul fericirii, având astfel beneficii asupra tulburărilor de anxietate, depresiei, reglând dispoziția. Împreună cu dopamina, serotonina gestionează somnul, starea de spirit, apetitului sexual, și multe altele, nevoi de bază ale căror perturbări afectează ritmul normal al vieții. În creier, mio-inozitolul este folosit tot ca un mesager secundar, de data aceasta făcând legătura între neuroni. Acesta stimulează eliberarea ionilor de calciu și stimulează neuromodulatorii, jucând un rol important în transducția semnalului de către neuroni.

Alte beneficii descoperite:

  • Beneficii ale inozitolului au fost investigate și în legătură cu diabetul, în special cel de tip 2, precum și sindromului metabolic.

  • Are un efect de relaxare asupra sistemului nervos.

  • Poate regla nivelul de colesterol.

  • Joacă un rol important în dezvoltarea celulelor măduvei osoase.

  • Stimulează creșterea părului și previne alopecia.

  • Previne constipația, stimulând mușchii tractului gastro-intestinal.

  • Poate reduce tensiunea arterială crescută din cauza stresului.

În combinație cu folat, n-acetil cisteină, melatonină sau vitex, inozitolul poate contribui la îmbunătățirea sănătății reproductive și a echilibrului hormonal feminin. Găsești mai jos o analiză a celor mai noi și promițătoare suplimente pe bază de mio și d-chiro inozitol.


Toxicitatea

Cercetările spun că toxicitatea mio-inozitolului nu a fost studiată în mod direct. Din datele cu privire la siguranța administrării s-au obținut analize ce indică o posibilă asociere cu efecte secundare ușoare, cum ar fi: greață, flatulență și insomnie. Aceste reacții adverse au fost observate în cazul administrării unei doze de 12 g/zi. În general însă, nu s-au raportat efecte secundare pentru dozele utilizate în mod obișnuit în practica clinică, de 4 g/zi.

Așadar, inozitolul este o componentă esențială a organismului uman. Deficiențe ale acestuia pot provoca consecințe grave asupra sănătății, a unei bune funcționări ale proceselor interne. Inozitolul contribuie la realizarea multor procese importante în organism, iar suplimentarea cu acesta ajută în probleme de tipul infertilității, anxietății, SOPC și altele.


Referințe

  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6844281/

  • https://www.inositoli.it/

  • nositoli: istoria și caracterele terapiei eficiente, V. Unfer, Minerva Medica, Int J. Endocrinol Vittorio Unfer, John E. Nestler, Zdravko A. Kamenov, Nikos Prapas și Fabio Facchinetti, 2014

  • Vittorio Unfer, John E. Nestler, Zdravko A. Kamenov, Nikos Prapas și Fabio Facchinetti - Efectele inozitolului (femeilor) la femeile cu PCOS: o revizuire sistematică a studiilor controlate randomizate, International Journal of Endocrinology 2016

  • Douglas Heimark, Jan McAllister și Joseph Larner1) Scăderea raporturilor mio-inozitol la chiro-inozitol (M / C) și creșterea activității epimerazei M / C în celulele theca PCOS demonstrează o sensibilitate crescută la insulină comparativ cu martorii, Endocrine Journal 2014, 61 (2), 111-117

  • Antonio Simone Laganà, Inozitol în sindromul ovarului polichistic: Restabilirea fertilității printr-o abordare bazată pe fiziopatologie, Cell Press, 2018


{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}
>